- discordánţã
- s. f., g.-d. art. discordánţei; pl. discordánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
discordánţã
Look at other dictionaries:
discordanţă — DISCORDÁNŢĂ, discordanţe, s.f. Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanţă, dezacord. ♦ (geol.) Poziţia unor straturi discordante. – Din fr. discordance. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
discordant — DISCORDÁNT, Ă, discordanţi, te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ♢ Straturi discordante = straturi ale scoarţei pământului ale căror suprafeţe de stratificaţie nu sunt paralele între ele. – Din fr. discordant. Trimis de… … Dicționar Român
discorda — DISCORDÁ, pers. 3 discordează, vb. I. 1. intranz. A fi în discordanţă, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004.… … Dicționar Român
distonanţă — DISTONÁNŢĂ, distonanţe, s.f. Faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. anţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISTONÁNŢĂ s. v. nepotrivire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime distonánţă … Dicționar Român
dizarmonie — DIZARMONÍE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanţă. [gen. iei. / < it. disarmonia]. Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN DIZARMONÍE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanţă. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr un … Dicționar Român
notă — NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de… … Dicționar Român
discordánt — adj. m., pl. discordánţi; f. sg. discordántã, pl. discordánte … Romanian orthography
anacronie — anacroníe s. f., g. d. art. anacroníei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ANACRONÍE s. f. discordanţă între timpul real al desfăşurării evenimentelor şi cronologia ideală a narării lor. (< an1 + acronie) Trimis de… … Dicționar Român
armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… … Dicționar Român
concordanţă — CONCORDÁNŢĂ, concordanţe, s.f. Acord, potrivire. ♢ (gram.) Concordanţa timpurilor = corespondenţa timpurilor. – Din fr. concordance. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 Concordanţă ≠ decalaj, discordanţă, neconcordanţă Trimis de siveco … Dicționar Român
